Acest an 2019, a reprezentat o comemorare deosebită a ghetoizării petrecută acum 75 de ani. Comemorăm în fiecare an strângerea evreilor din oraș și împrejurimi  și deportarea lor în luna  mai a anului 1944, dar anul acesta, datorită unui grup de inițiativă constituit din evrei născuți în Tg.Mureș, dar trănd în Israel, comemorarea a devenit una ieșită din comun. Miercuri, 5 iunie am aprins lumânările amintirii în memoria celor 6.000 de victime ale holocaustului, lumânări aprinse de descendenții martirilor prezenți în sinagogă. Rugăciunea a fost rostită de Sámuel Salamon, iar despre însemnătatea comemorării a vorbit dr. Dub Vasile, președintele comunității. Despre contribuția  evreilor la dezvoltarea orașului a ținut o scurtă prelegere scriitorul, istoricul Mihály Sebestyén Spielmann Până aici, aș putea spune, totul conform cutumei de ani de zile. Aici intervine  acel „deosebit” pomenit mai sus. Căci în Israel, Vilmos Fogel, Zvi (Bubi) Eizikovitz, Noémi Izsák, Egon Gersch au constituit un grup de inițiativă a evreilor născuți în orașul nostru, dar care au făcut alia, cu scopul ridicării unui semn al amintirii  pe teritoriul fostului ghetou. S-a reușit strângerea sumei necesare, obținerea (aproape) a tuturor aprobărilor necesare și inaugurarea monumentului în data de 6 iunie . Monumentul., o bucată de stâncă de andezit, conformă viziunii sculptorului Vince Bocskay, păstrează amintirea celor deportați din acest loc, cu lacunara insripție (în patru limbi): „ DIN GHETO-ul AFLAT ÎN ACEST LOC, ÎN MAI – IUNIE 1944 7.5oo DE EVREI DIN TÎRGU – MUREȘ  ȘI ÎMPREJURIMILE  SALE  AU FOST TRIMIȘI LA AUSCHWITZ, UNDE AU PIERIT 5.943 DINRE EI. FIE-LE AMINTIREA VEȘNICĂ” . Comemorarea a început cu întrebarea retorică a președintelui comunității din Tg.Mureș, dr. Dub Vasile, de cum a fost posibilă trimiterea spre moarte a mii de concitadini atunci când în acelați timp trupele eliberatoare au debarcat în Normandia ? Faptele însă rămân. Elemér Márk (Mordechai) un supraviețuitor, azi în vârstă de 93 de ani a rememorat evenimentele de atunci, când au fost trimiși spre moarte părinții lui, bunicii, rudele. S-au întors 3 persoane ! Viața însă în chip ironic pentru cei care ne-au dorit sfârșitul și-a luat revanșa, căci Dânsul a fost prezent cu trei generații de descendenti, printre care cu cei patru strănepoți. La sfârșitul cuvântării s-a încheiat un pact simbolic cu domnul Mircea Simionescu, rectorul Universității Dimitrie Cantemir, pe terenul instituției fiind odinioară locul fabricii de cărămidă transformat în ghetou, după care studenților li se va explica ce a însemnat ghetoizarea și Holocaustul. Pactul s-a încheiat printr-o strângere de mână. La comemorare au mai participat și Gheorghe Ábrahám cu soția și familia din Statele Unite, Menachem (Emeric) și Etti Kovács din Israel. (După părerea mea domnul Menachem este unul dintre ultimii sabatarieniîn viață). Datorită vârstei înaintate nu au putut fi prezenți alți supraviețuitori ca Ilonka Mittelman, Ági Weisz, Malka Ferenczi. Ceremonia sobră, modestă și în același timp suflet mișcătoare a continuat la „Crâșma lui Loți” unde organizatorii, participanții, prietenii celor plecați în Israel au încheiat seara într-o atmosferă caldă, destinsă evocând amintiri comune din vremea tinereții. A fost un început, dar care sper că va avea continuare... !